Vrem
–    să-l trăim pe Hristos şi prin vecinul nostru,
–    să trăim în jurul bisericuţei pe care să ne-o asumăm toţi cei din cătun,
–    să ne creştem copii într-o şcoală în care părinţii colegilor lor, învăţătorii şi profesorii, să trăiască în valorile credinţei strămoşeşti: creştin-ortodoxă,
–    sa ne bucuram de batranii nostri,
–    să participăm la activităţile prin care ne construim casele şi prin care ne obţinem mîncarea, hainele, căldura iarna.
De aceea dorinţa noastră este de a pune în comun tot ce putem da mai bun: darurile primite de la Dumnezeu.

Ce am făcut până în prezent ?
–    grădiniţa
–    clădirea şcolii,
–    casa parohială,
–    un foişor mare pentru agape,
–    aproximativ 20 ha teren arabil
–    aproximativ 40.000 mp teren construibil
–    fermă, livadă, gradină de legume, iaz.

Nu ne adresăm celor puternici, binecuvântaţi de Domnul cu înţelepciunea şi tăria necesare vieţii „de sine”, ci celor neputincioşi, care simt nevoia sprijinului aproapelui în viata „de obşte”.

“Scopul nostru este înființarea unei comunități formate din oameni care VOR să trăiască în Hristos si pentru Hristos, asumându-și precum monahii* această trăire. Practic, vrem ca membrii acestei comunități să constituie pentru societate, ceea ce este aluatul pentru întreaga frământătură.
Avem ca model în acest proiect, chilii din Sfântul Munte, a căror obște e alcătuită dintr-un grup mic de monahi – pe care putem să-l considerăm un nucleu – în jurul cărora există un grup de mireni, care-i sprijină pe părinți cu tot ce pot, și care se bucură de rodul rugăciunii părinților, precum și un grup mai larg de mireni, care-i vizitează din când în când  pe părinți.
Tot astfel, în proiectul nostru, există un grup dedicat în totalitate proiectului, formând nucleul, și care este alcătuit din aproximativ 10 familii, apoi dintr-un grup de aproximativ 30 de familii, care se bucură din partea NUCLEULUI de sprijin, contribuind cu tot ce pot la acesta, și un grup mai larg de familii care beneficiază de diferite produse și servicii ale comunității.

_______________________
*Am auzit pe unii care petrec în lume cu nepăsare, zicând către mine: „Cum putem noi cei ce viețuim împreună cu soțiile (sau cu soții) noastre, să petrecem viață călugărească?” Acestora le-am răspuns: „Toate lucrurile bune pe care le puteți face, faceți-le: nu defăimați pe nimenea, nu furați de la nimeni, nu mințiți față de nimeni, nu vă înălțați față de nimeni, nu urâți pe nimeni, nu vă despărțiți de adunările de la slujbele din biserică, pătimiți împreună cu cei lipsiți, nu pricinuiți nimănui sminteală; îndestulați-vă cu ceea ce vă pregătesc femeile voastre. De veți face așa, nu veți fi departe de Împărăția cerurilor”. (Filocalia vol. IX, pg. 56, trad. Dumitru Staniloaie, Bucuresti, 1980)