Proiectul comunităţii Satul Brancovenesc s-a născut de la idea Pr Dumitru Stăniloaie, care spune că noi românii suntem aşezaţi la confluenţă, la graniţa dintre cele 2 sisteme de gândire : unul absolut pragmatic, materialist – SISTEMUL OCCIDENTAL – în care americanul a scris pe dolar că el crede in dumnezeu, şi cel extrem spiritual – SISTEMUL ORIENTAL – în care asiaticul ascultă cum vorbesc pietrele şi cum creşte iarba, şi în care întreaga raţiune este dominată de gândirea karmică.

Ori, în ultimul veac, şi noi românii adoptăm din ce în ce mai puternic sistemul de gândire occidental, şi prigonim efectiv, atât în noi înşine, cât şi în jurul nostru, sistemul de gândire tradiţional, în care exista un echilibru foarte frumos şi puternic între duh şi materie.

Acest proiect îşi propune sa contribuie la salvarea sistemului nostru tradiţional de gândire, care este foarte bine rezumat de ceea ce imi răspundea strabunica mea Tatiana, când îi spuneam să se mai odihnească la vârsta de 82 de ani pe care o avea : „lasă maică, că mă odihnesc pe lumea cealaltă”, şi care îmbina armonios traiul în realitatea asta concretă, cu viaţa duhovnicească interioară, foarte bogată.

Pentru a ajunge la „conservarea” acestui sistem de gândire, trebuie constituită această comunitate care să trăiască în jurul unui nucleu constituit din câteva familii care doresc să trăiască tradiţional, şi îşi însuşesc acest mod de viaţă. În jurul acestui nucleu vor fi familiile care participă mai puţin la viaţa comunităţii, şi pe care le putem numi beneficiare, şi în următorul plan, vor fi familiile care simpatizează cu ideea comunităţii, şi care locuiesc în cătun fără o participare efectivă, permanentă la viaţa acestuia.

Acest proiect va avea în centrul său grija pentru copii, concretizată într-o şcoală tradiţională, care să nu deprindă copiii cu stressul, precum şi un mod tradiţional de producere al hranei. În apropierea acestor două preocupări centrale, va sta şi grija pentru bătrânii comunităţii, care vor fi implicaţi cît mai mult în viaţa activă a acesteia.

Participarea membrilor comuntăţii la viaţa acesteia au la bază două principii fundamentale : acela al libertăţii şi cel al firescului.

Astfel, locul fiecărei familii în cadrul cătunului va fi dat de dorinţa fiecăreia de a participa mai mult sau mai puţin la activitatea zilnică a comunităţii:

• familia care va intra în componenţa NUCLEULULUI va pune în slujba comunităţii întrega sa capacitate creatoare, de muncă şi va beneficia din partea acesteia de tot ceea ce are nevoie pentru traiul său. Din această categorie vor face parte familiile conducătorului comunităţii, ale profesorilor, a economistului comunităţii, a preotului, ale fermierilor, ale medicilor, deci ale celor cărora comunitatea le va pune la dispoziţie locurile de muncă, şi le va asigura veniturile;
• familia care intră în componţa miezului va participa cu un procent din capacitatea sa de muncă şi din ceea ce va produce la viaţa cătunului, şi va beneficia de o parte din rezultatele comunităţii. Din această categorie vor face parte familiile ai căror copii vor învăţa la şcoala cătunului, care vor cumpăra alimente produse în cătun şi care vor participa la evenimentele comunităţii, iar
• membrana cătunului va fi constituită din cei ce simpatizează cu viaţa acestuia, şi cărora acesta le poate asigura locul în care să traiască; aceştia vor contribui financiar la existenţa cătunului, fie prin cumpărarea caselor, fie prin donaţii.

Cadrul organizatoric al cătunului este realizat de Fundaţia Fiilor Risipitori, care propune prin actul său constitutiv, mentalitatea, viziunea pe care este de folos să o aibe membrii cătunului: şi anume a fiului risipitor din cunoscuta parabolă evanghelică.

Astfel, patrimoniul Fundaţiei este constituit din tot ceea ce este necesar funcţionării nucleului cătunului, precum şi din imobilele destinate înstrăinării către familiile care alcătuiesc miezul şi membrana cătunului.

Contribuţia fiecărui membru al cătunului la viaţa comunităţii are la bază principiile enunţate mai sus, şi anume : libertatea fiecăruia şi firescul . Am putea lua ca model de organizare mânăstirile noastre. Astfel, organizarea nucleului comunităţii se bazeză pe relaţiile existente în mânăstirile de obşte, familiile din miez ar putea fi organizate ca în mânăstirile cu viaţă de sine, iar cele ce alcătuiesc membrana cătunului ar putea fi organizate precum chiliile de sine.

Bine, aceste similitudini nu trebuiesc privite exagerat. Datorită faptului că în prezent nu mai există astfel de cătune, este greu să prescrii o reţetă, dar cunosc familii care s-ar bucura să facă perte din toate cele trei forme de organizare. Cele mai multe sunt cele ce ar putea forma miezul comunităţii.

Sunt convins că vor exista permanent relocări între cele trei forme de convieţuire, şi pe măsura apropierii de cunoaşterea de sine a fiecărui membru al comunităţii, va fi mai uşor să-şi ştie fiecare locul.

Dar, de principiu, lucrurile vor funcţiona pe modele existente: cătunele de munte, care sunt din ce în ce mai rare, celula vie, stupul, organizarea chibuţului şi a comunităţilor amish people, etc.

Astfel, organizarea nucleului implică existenţa membrilor ce vor avea ca principală activitate organizarea şcolii, a fermei, a unui econom, a unui secretar, a unui conducător, care să aibe calităţi manageriale, energie şi disponibilitate.

Următoarea etapă în desfăşurarea proiectului este construirea locuinţelor destinate în principal profesorilor.